Când e vorba de olimpiadele astea de iarnă, important nu e că participăm. Important e să scăpăm cu viaţa. Iar până acum, de la Torino vin numai veşti bune. Deschizi radioul: "La proba cutare, sportivul nostru s-a clasat pe locul 69". Saijnoo!
Adică n-a fost ultimul, c-ar fi spus. Iei ziarul: "Finalul cursei l-a găsit pe schiorul roman pe poziţia 78". Păi, e bine.
Putea să-l găsească degerat, putea să-l găsească, Doamne fereşte, în ghearele ursului. Sau să-l mai caute şi acum cu Saintbernarzii, că muntele e periculos, o ştie orice copil care a fost în tabără la Piatra Arsă. Dar, de departe, cele mai mari emoţii le-am avut la proba de sărituri. Imaginaţi-vă că din alea două sau trei trambuline de le avem prin ţară, cea mai răsărita are şapte de metri, iar la olimpiada se sare de la 120. Ca şi cum ţi-ar muta uşa blocului, de la parter la etajul douăzeci. Ce să-i zică antrenorul băiatului ăla de şade pe buza prăpăstiei: "Să zbori că finlandezii şi să aterizezi ca japonezii?". Normal, îi zice: "Ba, să nu mori, auzi? Să nu mori, că nici costumul de pe tine nu e al tău". Cică s-a aruncat, săracul, cu unu` de împrumut, de la italieni, bodaproste c-a scăpat. La proba de doi pe-o sanie, am ieşit pe un "fantastic loc cinşpe", deşi rezultatul e pur şi simplu firesc. Generaţia lui Torino 2006 a mai prins încă baza de antrenament întreagă, până s-apuce ăştia să retrocedeze derdeluşurile, cu tot cu parcuri.
E clar că olimpiada de iarnă nu-i că vara. La asta de iarnă, când ai cu cine, n-ai unde, şi când ai unde, nu ninge. Şi dacă ninge, nu poţi să te apropii de Poiană Braşov, că dai faliment cu club cu tot. La cât costă în Predeal cinci zile cu mic dejun, locul 53 la coborâre, luat la Torino, e de-a dreptul miraculos. Am ieşi pe un remarcabil 26 la patinaj viteza. Unde s-o fi antrenat fata aia care l-a luat: pe DN1, când uita ăştia să dea cu sare? Iar în sporturile astea nu-i suficient să-ţi iei fularul de-acasă şi "să dai totul pe teren". E clar că în boburile alea se baga un Maserăţi de bani, să nu-ţi tragă dreapta sau să-ţi bată dracu` tacheţii când te sui pe pereţii ăia cu două sute la oră. Deci, uşor, copii, că la Torino alunecă pe jos şi e păcat să stricaţi buletinele de ştiri. La urma urmei, ce-i olimpiada asta? Un fel de serbările zăpezii, dă-n staţiuni mai ieftine decât la noi.
CITEȘTE ȘI
- Scufita Rosie se ducea la bunicuta
- Iepurasul manga
- Vasilie-finul-lui-Dumnezeu de Mihai Eminescu
- Făt-Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu
- Punguţa cu doi bani de Ion Creangă
- Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte de...
- Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă de Petr...
- Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici de Fraţii Grimm
- Capra cu trei iezi I de Ion Creangă
Comentarii
Trimiteți un comentariu